Rolul terapeutului: ce face el și ce aduci tu în proces

Dacă aștepți ca terapeutul să te vindece, ai înțeles greșit terapia.

Rolul terapeutului este să te însoțească într-un proces de schimbare în care tu rămâi persoana care se schimbă. El aduce spațiul, metoda, întrebările potrivite și siguranța relației. Tu aduci ce simți, ce observi și ce faci cu toate acestea între ședințe.

Spun asta fără nicio intenție de a te lăsa să te descurci singur/ă. Din contră. Ai tot dreptul la sprijin, iar un proces bun te sprijină cu adevărat.

Există însă o diferență între „nu trebuie să fac asta singur/ă” și „altcineva o va face pentru mine”. Prima frază deschide procesul. A doua îl ține pe loc.

---

---

Ce face, concret, un terapeut

Un terapeut bun face mult mai mult decât să asculte. Pe scurt, el:

• creează un cadru sigur, confidențial și fără judecată, în care poți spune lucruri pe care nu le-ai spus nimănui;
• îți acordă atenție completă, fără agenda proprie pe care o au, firesc, prietenii sau familia;
• observă tipare pe care tu nu le poți vedea din interiorul lor;
• pune întrebări care te duc mai aproape de ce simți și de ce ai nevoie;
• propune metode și exerciții potrivite pentru tema ta;
• ține procesul în momentele în care e greu și îți urmărește ritmul.

Toate acestea sunt reale și valoroase. Și toate au nevoie de un partener: tine.

Gândește-te la un ghid montan. Cunoaște traseul, vede pericolele înaintea ta, îți spune unde să calci și când e cazul să faci o pauză. Urcarea o fac însă picioarele tale. Un ghid excelent face drumul mai sigur și mai clar, iar pașii îți aparțin.

---

Ce aduci tu în proces

Partea ta este mai puțin vizibilă decât cea a terapeutului, dar la fel de importantă. Iată ce înseamnă ea, concret.

Disponibilitatea de a te uita la ce doare

Multe procese stagnează în punctul în care o temă devine incomodă. E firesc să vrei să ocolești ce doare. Terapeutul te poate duce până la ușă și poate sta lângă tine cât timp o deschizi. Decizia de a intra rămâne a ta, în ritmul tău.

Sinceritate, inclusiv despre proces

Terapeutul lucrează cu ce îi aduci. Dacă îndulcești povestea, ascunzi ce ți se pare rușinos sau spui ce crezi că „ar trebui” să spui, lucrul se face pe o versiune incompletă a ta.

Sinceritatea include și feedbackul despre proces: „Ședința de azi m-a ajutat”, „Simt că ne învârtim în cerc”, „Metoda asta nu mi se potrivește”. Pentru un terapeut, astfel de informații sunt prețioase.

Ce se întâmplă între ședințe

O ședință pe săptămână înseamnă o oră din cele 168 ale săptămânii. Restul timpului îl trăiești tu: în relații, la muncă, în reacțiile de zi cu zi.

Acolo se vede dacă ceva s-a mișcat. Acolo exersezi o reacție nouă, observi un tipar vechi sau încerci o limită pe care ai discutat-o. Ședința pornește schimbarea, iar viața de zi cu zi o consolidează.

Curiozitate față de propriile reacții

Ajută mult să privești ce ți se întâmplă cu interes, în loc de judecată. „De ce m-am enervat atât de tare când a întârziat?” e o întrebare care deschide. „Iar am reacționat ca un copil” e o propoziție care închide. Curiozitatea îți dă material de lucru pentru următoarea ședință.

---

Ce arată cercetarea despre partea clientului

Ideea că schimbarea se construiește în doi are susținere solidă în cercetarea despre psihoterapie.

Alianța terapeutică. În cercetare, relația de lucru dintre client și terapeut este descrisă prin trei componente: acordul asupra obiectivelor, acordul asupra modului de lucru și legătura dintre cei doi. O meta-analiză din 2018, care a inclus 295 de studii independente și peste 30.000 de pacienți, a găsit o asociere moderată și constantă între calitatea acestei alianțe și rezultatele terapiei, indiferent de tipul de terapie, de țară sau de cine a evaluat alianța (Flückiger și colab., 2018). Datele sunt corelaționale, însă o analiză ulterioară a aceluiași grup de cercetători a arătat că legătura se menține și după ce sunt luate în calcul caracteristicile inițiale ale pacienților.

Colaborarea și obiectivele comune. Meta-analizele despre acordul asupra obiectivelor și colaborare au observat că îmbunătățirea este mai probabilă atunci când terapeutul și clientul identifică împreună ce urmăresc și lucrează activ în direcția aceea (Tryon, Birch și Verkuilen, 2018).

Ce faci între ședințe. În terapia cognitiv-comportamentală, mai multe meta-analize au găsit o asociere între realizarea temelor primite în terapie și rezultate mai bune (Mausbach și colab., 2010; Kazantzis și colab., 2016). Contează atât cantitatea, cât și calitatea lucrului făcut. Relația funcționează probabil în ambele sensuri: oamenii care încep să se simtă mai bine au și mai multă energie pentru exerciții.

Cui atribui schimbarea. Un studiu elvețian pe 49 de persoane cu anxietate socială, aflate în terapie de grup, a observat că participanții care se considerau responsabili de propriul progres aveau șanse mai mari să își păstreze beneficiile la trei luni după terapie, comparativ cu cei care atribuiau progresul terapeutului sau întâmplării (Delsignore și colab., 2008). Este un studiu mic, iar rezultatul are nevoie de confirmări pe grupuri mai mari.

Psihologii Arthur Bohart și Karen Tallman au dus ideea mai departe și au descris clientul drept „agent activ al propriei vindecări”, punând sub semnul întrebării modelul medical în care terapeutul „aplică tratamentul”, iar clientul doar îl primește (Bohart și Tallman, 1999). E o perspectivă teoretică discutată în domeniu, care se potrivește cu ce arată studiile de mai sus.

---

Cine ce face într-un proces terapeutic

---

De unde vine așteptarea de a fi „reparat/ă”

Dorința ca altcineva să rezolve ce te apasă e profund omenească. Are de obicei câteva surse.

Modelul medical. Ai o durere, mergi la medic, primești un tratament. Pentru multe probleme fizice, modelul acesta funcționează. Cu emoțiile și tiparele de relație, lucrurile stau altfel: ele se schimbă prin experiență, prin felul în care simți și reacționezi, iar experiența aceasta poate fi doar a ta.

Oboseala. Când ai dus mult timp ceva greu, e firesc să vrei să lași totul în brațele cuiva. Dorința aceasta spune ceva important despre cât de obosit/ă ești și merită luată în serios în ședință.

Tipare vechi. Unele persoane au crescut cu ideea că altcineva hotărăște ce e bine pentru ele. Altele au învățat să ducă totul singure și caută, în sfârșit, pe cineva care să preia. Iar pentru unii oameni, nevoia de reasigurare din partea celuilalt e foarte puternică, așa cum se întâmplă adesea în atașamentul anxios. Toate aceste tipare se pot vedea și în relația cu terapeutul, iar acolo pot deveni chiar material de lucru.

---

Semne că aștepți ca altcineva să te schimbe

Nu e o listă de diagnostic și nici o listă de reproșuri. E o oglindă. Poate te recunoști în unele dintre aceste situații:

• vii la ședință și aștepți să „ți se întâmple ceva”;
• între ședințe uiți complet de proces, până în ziua următoarei întâlniri;
• cauți răspunsul „corect” de la terapeut, în locul a ceea ce simți tu;
• atribui orice progres doar terapeutului sau metodei, iar orice stagnare tot lor;
• schimbi des specialiștii sau metodele, cu speranța că următorul „va ști”;
• eviți să spui ce nu funcționează, ca să nu îl superi pe terapeut.

Dacă te regăsești aici, ai deja un punct de plecare foarte bun pentru următoarea ședință. Spune-l cu voce tare.

---

Responsabilitate fără vină

Când aud de „responsabilitate”, mulți oameni aud de fapt „e vina ta”. Sunt două lucruri foarte diferite.

Vina privește trecutul și vine cu rușine. Responsabilitatea privește prezentul și înseamnă capacitatea de a răspunde: ce pot face eu, de acum înainte, cu ce mi s-a întâmplat? Poți să nu fi ales nimic din ce te-a rănit și să alegi, totuși, să lucrezi cu ce a rămas.

Responsabilitatea are și ritmul ei. În perioadele de criză e firesc să te sprijini mai mult pe terapeut, iar el să țină mai mult. Pe măsură ce te stabilizezi, partea ta activă crește treptat.

Ține și de rolul tău să spui când procesul nu ți se potrivește. Uneori o discuție deschisă schimbă direcția lucrului. Alteori, potrivirea cu un anumit specialist sau cu o anumită metodă lipsește, iar a căuta altceva e o decizie matură.

Dacă treci printr-o criză sau ai simptome care îți afectează puternic viața de zi cu zi, cel mai potrivit sprijin vine de la un medic psihiatru sau de la un psihoterapeut.

---

Cum arată asta în ședințele mele

Lucrez ca coach emoțional, iar principiul de mai sus se aplică la fel de bine și în coaching. În Wingwave Coaching, pornim de la o temă concretă: o reacție care te copleșește, un blocaj, o relație care te consumă. În sesiune lucrăm direct cu reacția emoțională asociată temei, prin stimulare bilaterală, tehnici de coaching și NLP și testul miostatic.

Eu ghidez procesul, aleg tehnicile și urmăresc ce se întâmplă cu tine. Tu aduci tema și rămâi prezent/ă în experiență, chiar și atunci când e incomodă. După sesiune, te rog adesea să observi cum reacționezi în situațiile reale care te încărcau înainte. Ce observi devine punct de plecare pentru pașii următori.

Experiența diferă de la persoană la persoană, iar ritmul se stabilește împreună. Poți citi mai multe despre abordarea mea și despre felul în care lucrez.

Citește și: Nu mă pot relaxa: de ce se întâmplă și ce te ajută cu adevărat și Access Bars și problemele cu somnul: cum poate ajuta o ședință de relaxare profundă

---

Întrebări frecvente